c)  Arhimandriții Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Cleopa ilie, – Convorbirea Duhovnicească din chilia Protosinghelului Varsanufie Lipan – 1996

Pr. Arsenie, Pr. Ioanichie si Pr. Cleopa

68411_parintele-arsenie-papacioc 142890_parintele-ilie-cleopa pr. Ioanichie Balan

Convorbirea duhovnicească de mai jos a avut loc cu ocazia vizitei la Sfânta Mănăstire Sihăstria, a Părintelui Arsenie Papacioc, din 1996:

Ea s-a ținut în chilia Părintelui Varsanufie, duhovnicul Părintelui Cleopa Ilie, unde acum este locul de închinare în memoria Părintelui Paisie Olaru.

La ea au participat (mai cunoscuți):

Arhimandriții:

Cleopa Ilie, Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc.

Protosinghel Arsenie Popa (actualul stareț al Sihăstriei).

Monahul Iachint, ucenicul de chilie al Părintelui Cleopa.

Și… mulți alții, din obștea Sfintei Mănăstiri Sihăstria.

Dar să redăm textul ei (inclus între ghilimele):

„Părintele Ioanichie Bălan:

  • Apropo de părintele Arsenie Boca că declară că este sfânt, că se fac minuni la ‎mormântul lui…maica Zamfirica aceea.

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Asta e nenorocirea…

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Zamfiruca…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Zamfira…

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Trebuie să fie câte o Evă undeva, dacă nu e o Evă nu merge…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • O chema Julieta…

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Julieta, da. I-au făcut acatist, i-au făcut tropar, i-au făcut condac. Acum a ‎ieșit o carte foarte legată de părintele, numită ,,Cărarea”…
  • „Cărarea împărăției”…

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Ați auzit de cartea aceea? În care spune și lucruri științifice și teologice ‎și biologice. „Cărarea”…. I-o tipărit-o ea, ea i-a tipărit-o.

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Părintele Boca, păcat de el. A fost un om inteligent, cu suflet bun,

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Prima dată…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • foarte pregătit, ‎mare pictor, dar, Părinte… căzuse în forma aceasta a proorociei… cândva… și a sfințeniei și a intrat duhul ăsta al mândriei… El, sfințiile voastre erați foarte mici…

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Nu, nu țin minte…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • și eu eram mic. Și înainte de a mă duce la mănăstire auzisem nu știu ce… era o ‎mișcare în studențime…

Părintele Cleopa Ilie:

  • Da, da, da…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Și eu m-am dus la el… la Sâmbăta… era curentul acesta arsenist, foarte puternic.

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Da, în numele lui, da…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • M-‎am dus la el, pentru că voiam să plec la mânăstire și voiam o binecuvântare. Și când m-am dus acolo la ‎Sâmbăta m-am dus foarte greu, străin… nu prea cunoșteam. Nu eram așa un om de tupeu să-mi fac loc. ‎M-am dus după adresă. Și stând la masă era acolo stareț un părinte Serafim. Mult m-am folosit de ‎părintele Serafim, nu de Arsenie, de Serafim m-am folosit.

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Da, Părintele Serafim Popescu…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Părintele Arsenie era la o masă fără așternut pe ea… cam lățimea asta… așa… eu aici și el aici, că era într-o vineri ‎și se luase masa și mi-a pus și mie ceva. Și Arsenie Boca și-a pus mâinile așa… Niște ochi albaștri, ‎puternici… la mine așa… fix…. Eu când am văzut zic: vezi de treabă, domnule. Eu nu eram prost, eram băiat citit… ‎într-un fel… Ce înseamnă antimandarul[1] acesta? să nu-l… L-am simțit. Cât era de puternic curentul despre el, ‎pentru mine, zic, gata. Și nu mi-a mai trebuit… Mi s-au întâmplat niște lucruri de o mare trăire pe care am ‎avut-o eu acolo. A vrut să vină către mine că eram într-o margine de pădure. S-a întors din drum. Eu m-am ‎rugat mult la Dumnezeu să nu vină… Nu știa lucrarea mea. Am plecat la mănăstire. Mi-am văzut de ‎treabă.

… A trecut o vreme și noi am condamnat ce a făcut el. Mai întâi de toate a fost arestat. ‎

Părintele Ioanichie Bălan:

  • A fost arestat?‎

Părintele Arsenie Papacioc:

  • A fost arestat pentru că făcuse niște proorocii cu rușii. Că vin rușii, că vin comuniștii, ‎că nu știu ce. Ăștia nu l-au cruțat. Și el în închisoare s-a lăsat și de preoție și de călugărie. S-a eliberat ‎din închisoare, a rămas civil și s-a ocupat de pictură la un preot de la marginea orașului București. Era ‎un mare pictor, să știți. ‎

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Talentat…‎
  • Făcuse Belle-Arte, pe lângă teologie…

Și… împreună cu Julieta. Cine este Julieta? Era un curent ‎foarte puternic în România, cu arsenismul, mai ales la București. El era la Sâmbăta. Când te duceai ‎acolo era cel mai mare har dar să-ți întrebi privirea cu el. Îți dai seama…

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Doar cu privirea…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Julieta era o studentă ambițioasă ‎pe care am cunoscut-o când am plecat la mănăstire. ‎

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Bucureșteancă?‎

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Era studentă la Teologie, colegă cu Antonie (Plămădeală). Nu știu de unde e ea. Eu ‎m-am dus la facultatea de Teologie, acolo. Și am vorbit cu studenți. S-au bucurat când le-am spus că plec ‎la mănăstire. Și m-au condus până la poartă Antonie Plămădeală, care era și el student, și Julieta. N-am ‎primit nicio alintare, nu nimic: Domnilor, am venit să vă văd. Așa am cunoscut-o eu pe Julieta… Acum, când s-a ivit arsenismul și astea toate… s-a dus și ‎Julieta la Sâmbăta. Dar, cum era în interior voluptoasă și să i se dea atenție, plină de ea… nu i-a dat ‎nimeni nicio atenție acolo. Era lume multă, studențime care era deja în grațiile lui Arsenie. Arsenie, alintat, trecea de colo până acolo… privit. Și asta ce a făcut?… S-a aruncat în apa care era acolo. Era apa adâncă, putea ‎să se înece, săraca. ‎

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Un act de sinucidere?‎

Părintele Arsenie Papacioc:

  • E… a simulat că… [sinuciderea, n.n.] A sărit lumea, că era lume multă… a scos-o… Sigur, Părintele ‎Arsenie, la astfel de‎ ‎caz, a intervenit, [a întrebat-o, n.n.]: «Ce-ai făcut?… ». Și așa, dăscălind-o, au rămas în ‎intimidate, în mare intimitate ‎‎[accentuează A. Papacioc, n.n.] … Plecau în pădure împreună… Și, Julieta, a ‎reușit să-l ‎ia pe Arsenie de la toți… de la toate… și de la toate, adică… hai…

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Păi da, că e…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Și acum… s-a făcut ‎Mănăstirea Prislop cu stareț… Arsenie. ‎Noi l-am învinuit ‎că: nu ții cont, nu ții legătura cu Biserica, (noi cei de la Antim[2]), și ‎te invităm să iei parte la sfătuire cu noi ‎aicea… uite așa…. N-a primit, pentru că ‎el era… nu putea să-și hrănească antimandarele lui.

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Da, da… scopurile…

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Credea în metempsihoză, adică în reîncarnare, ‎lucruri dovedite, nu se punea problema. Eu personal sunt convins de asta, adică… așa cum cu multe lucruri l-am prins… Și… a ‎rămas mare prieten cu Julieta… Când s-a făcut mănăstirea Prislop, pentru ca să-l aducă Biserica și pe el într-o ‎oficializare, într-o apropeiere de unitate, l-au numit stareț la Prislop. El cu Antonie, care era diacon, absolvenți de teologie amândoi, și cel care a murit… ‎Dometie, care a fost până la urmă la Râmeț. Acela era preot de mir și s-a călugărit la Prislop, cu stareț Arsenie… Julieta, care acum era într-o fază nouă, din punct de ‎vedere al Bisericii…

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Teoloagă…
  • Teoloagă… s-a dus acolo, că erau nedespărțiți: ,,Antonie, tu ce cauți aici. Aici suntem noi acum. Lasă că te aranjez eu…[cuvintele ‎Julietei către Antonie Plămădeală, n.n.]. Părintele Antonie a început să fie urmărit. A dispărut…

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • A mers la Slatina…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • A intrat în „diaspora”. A dispărut… Justiția îl ‎căuta. Pe Antonie îl chema Leonida Plămădeală, dar el acum călugărit era Antonie și…

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Securitatea n-a știut, n-a știut și l-a lăsat în pace.

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • L-am ‎primit eu la Slatina, că eu eram egumen la Slatina. I-am făcut și eu o fițuică să stea aici, l-am ocrotit și l-am folosit ca diacon.

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Da, capabil, bun de condei…, l-am apucat și eu, eram aici, că am venit și eu atunci…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Eram prieteni, în sfârșit… L-am trimis la Râșca să conducă, fiindcă noi aveam vreo 6-7 mănăstiri sub control…

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Trebuia să ții inventare…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Noi am scos Sihăstria din starea de schit de sub Secu-Neamț, era și Sihla, aveam și Putna, aveam multe sub control… în sfârșit.

Când ‎mă duceam la Iași, trimis de mănăstire fiindcă eram egumen, cu ocazia hramului, mergea cu mine un însoțitor și mănăstirea mi ‎l-a dat pe Antonie, de data aceea…Antonie fiind cu mine acolo, umbla și el, eu îmi vedeam de treaba mea, eram la capul Sfintei Paraschiva și părintele Eftimie, starețul de la ‎Bistrița…

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Acum e episcopul de la Roman…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Da, e episcop acum… stătea la picioarele sfintei Parascheva și așa ne-am împrietenit. Eu la un capăt, el la un capăt. Un părinte liniștit și bun… Da… l-a-a ‎descoperit cineva pe Antonie acolo, cât eram la Iași, și l-au arestat. L-au depistat pe Antonie acolo…

Julieta l-a scos și pe ‎Dometie și a rămas cu Arsenie acolo. Și așa s-a făcut de maici [Mănăstire, n.n.]

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Cu Sfânta în familie…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Cu Julieta stareță. ‎Și e normal acum să facă o serie întreagă de greșeli…

Se duc la mormântul lui și se roagă, și el se lăsase ‎și de preoție și de călugărie…

M-am întâlnit cu el, odată. Eram stareț la Cheia. Și m-am dus pe la București pe la consilierul acesta, să iau cruciulițe și alt material de colportaj. La Institutul Biblic, m-am întâlnit cu Arsenie. El era la ‎consilieri. Când a ieșit el de acolo, el m-a luat:

  • Aaa, Ce faci, părinte Arsenie?
  • Vino la noi la Mănăstire…
  • N-am nevoie, (zice), lasă că-mi ții sfinția ta ‎locul, știi…tot Arsenie.
  • Zic: Părinte eu țin locul meu, nu țin locul nimănui, să știți…

A fost ultima mea întâlnire ‎cu el.

Dar, după ce m-am eliberat din închisoare, am mai avut o întâlnire cu el, înainte de asta mult, înainte de asta care v-am spus-o acum, tot acolo la București. ‎Se căsătorise Veronica și m-a întrebat ce zic:

  • Zic: un prunc la anul, blând și mic, să crească mare și ‎voinic, și noi să mai vorbim un pic… și la botez… Asta e Veronica cu Gigel, un prunc la anul. Știți…după Coșbuc[3].
  • Nu, zice. Nu ‎cred. Cred că face din tactică.
  • Nu există tactică între bărbat și femeie, Părinte. Există numai iubire. Lasă, nu ne păcălim. Lasă-ne, nu ne mai ‎jucăm cu astea, știți?!

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Doar patimile…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Și a dovedit.

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • Deci nu v-ați mai vorbit cu Părintele Arsenie?

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Părintele…poate Dumnezeu l-a luat din vreme să nu facă greșeli mai ‎mari. Că aia e nebună, Părinte. Voia să schimbe culionul la maici, să facă altul, și l-a cam schimbat într-un fel. ‎Să facă un culion așa… cu părul pe spate, ca ciobănițele.

Părintele Ioanichie Bălan:

  • Ce să faci, dacă a ajuns monahismul în mâna lor…‎

Părintele Arsenie Papacioc:

  • Părinte dragă, a fost și părintele Arsenie o mică problemă în Biserica noastră. Nu vrei să stai în unitate, ‎domnule, să te dezvolți, să vorbești,

Părintele Ioanichie Bălan:‎

  • De unul singur, permanent…

Părintele Arsenie Papacioc:‎

  • Să trăiești, să primești observația de corectare, că ești om și poți ‎să greșești. Să ai un duhovnic cu care, fără discuție, să poți să comunici cu el, și poți să ai zece… nu te oprea ‎nimeni. S-a izolat și a rămas așa… cu Julieta. ‎

Părintele Ioanichie Bălan:

  • A stat în București cu ea, tot timpul, da…”[4]

Notă:

A stat în casa ei, apoi, în casa lor. Aveau o atitudine de căsătoriți unul față de altul, mergând împreună și la filme, sugerând tuturor că sunt soț și soție.

Dar să lăsăm pe marele admirator al Părintelui Arsenie Boca, Florin Duțu, să ne spună mai multe:

In perioada respectivă, au început să circule ‎diverse zvonuri legate de o relație de căsătorie a ‎Părintelui Arsenie cu Maica Zamfira, după alungarea din ‎Mănăstire, însă documentele de arhivă, cum ar fi nota ‎informativă a Securității, din 6 iunie 1965, arată că erau ‎doar zvonuri: „în urma aplicării Decretului 410/1959, ‎când Boca Zian s-a retras din mănăstire [a fost alungat ‎din Mănăstire cu ajutorul miliției înainte de aplicare ‎Decretului 410, după cum am arătat în capitolul ‎precedent, n.n.], a plecat împreună cu Constantinescu ‎Julieta în București și au rămas împreună până în ‎prezent. Prin anul 1963 și-au cumpărat o casă din contribuția la amândoi [pe strada ‎Gh. Paloș nr. 24, n.n.]. Din această cauză printre ‎cunoștințele lor din biserică se consideră că sunt căsătoriți, ‎lucru ce nu este însă adevărat, fiindcă nu au forme legale ‎de căsătorie (s.n.). Mărturiile oamenilor de valoare, ‎duhovnicești, cum este cazul colegului de la atelierul de ‎pictură, Părintele Sofian Boghiu, care „a spus că Arsenie ‎Boca nu este căsătorit”, arată că era vorba despre o ‎legătură de paternitate duhovnicească, Maica Zamfira ‎mărturisindu-i stările sufletești Părintelui Arsenie, după ‎cum Sf. Grigorie de Nazianz le îndemna pe fecioare: ‎‎„întâi de toate slujește-L pe Dumnezeu, apoi cinstește-l pe ‎preot,‎ Hristosul văzut, care-ți arată viața.‎ Spre el să zbori zorită; de el să asculți fără murmur, Prin el să ‎urci bucuroasă; lui să-i spui căderile tale, Pentru ca, după ce ‎te-ai clătinat puțin, să pleci din nou spre înălțimi. Moartă să fii pentru toți ceilalți…”.‎

în plus, aflăm, de la informatorul cu numele ‎conspirativ „Neacșu”, dintr-o notă din 16 aprilie 1963, ‎că Părintele nu locuia doar cu Maica Zamfira care, „la ‎domiciliu are o comportare bună fiind caracterizată ca o ‎persoană liniștită și serioasă”, ci „locuiește împreună ‎cu două femei, fiica și mama sa [Ecaterina ‎Constantinescu, n.n.]”.‎

Zvonul respectiv circula pe baza faptului că cei ‎doi mergeau împreună în haine civile, dar acest lucru se ‎petrecea din ordinul Securității Statului, din 14 mai ‎‎1959, încuviințat de mai marii Bisericii, în care se ‎menționa să-și lepede hainele monahale și să îmbrace ‎costume civile, despre care oamenii nu știau și nici măcar ‎cei recrutați ca agenți informatori nu luaseră cunoștință ‎și habar nu aveau ce înseamnă monahismul, afirmând în ‎notele de început ale urmăririi, când făceau referire la ‎cei doi: ,Boca Arsen[i]e împreună cu soția sa Julieta ‎Constantinescu [19 iulie 1963, n.n.]”. Dar, într-o ‎adresă a Securității, din 22 iunie 1963, deci cu o lună ‎înainte, se spunea că „Boca Zian Arsen[i]e nu este ‎căsătorit”, precum și peste doi ani, la 6 iunie 1965, ‎când, un maior de Securitate, după verificări la starea ‎civilă, menționa că „printre cunoștințele lor din biserică se ‎consideră că sunt căsătoriți, lucru ce nu este însă adevărat, ‎fiindcă nu au forme legale de căsătorie (s.n.)”. ‎Presupunerea că ar fi căsătoriți apare în contextul în care ‎Securitatea, „în scopul pătrunderii mai concrete pe lângă Boca Arsen[i]e în ‎vederea obținerii de informații cu privire la concepțiile, ‎legăturile ce le are și atitudinea prezentă a celui urmărit ‎cât și a soției sale Julieta Constantinescu, fost[ă] stareță ‎a mânăstiri Prislop și semnalată că a activat în ‎organizația legionară‎

[…]

Rezultatele urmăririi sunt prezentate în tabelul ‎alăturat. Spionii Securității au notat fiecare mișcare a ‎Părintelui: taxarea biletelor de tramvai; o excursie la ‎Sinaia; cumpărarea a Vi pâine neagră; shopping-ul de la ‎magazinul de vopseluri și produse chimice și de la ‎magazinul Victoria, la raionul de parfumerie de unde a ‎achiziționat o pastă de ras Palmier; cumpărarea de ‎gheață și a două pachețele de bicarbonat de sodiu; ‎înghețata de la Cofetăria Scala; vizionarea filmului ‎Acord Final la cinema Republica; schimbarea buteliei; ‎vizitele la Biserica Boteanu; participarea la hirotonia ‎episcopului Visarion; privitul în vitrinele unui anticariat ‎etc.‎

[…]

‎20:35 — la Cofetăria Scala au mâncat câte o porție de înghețată și au discutat 20:57 – ‎merg la cinematograful Republica de pe B-dul Magheru, unde, alături de „2 individe ‎care locuiesc la aceeași adresă cu «BRATU», au intrat în sala de spectacol la balcon și au ‎ocupat locuri în loje unde au vizionat filmul «Acord Final»‎

‎23:15 – filmul se termină și toți merg spre casă, unde ajung la 23:45.‎[5]

Ne gândim că, totuși, Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul, nu mergea nici la film, nici la teatru, nici ‎la hipodrom cu fecioarele care le îndruma, cu atât mai puțin să stea în aceeași casă cu ele. Recomanda fecioarelor ‎să asculte de duhovnic, ‎dar nu să viețuiască cu el.

[…]

Accord final (1938)

<http://www.imdb.com/title/tt0029837/plotsummary?ref_=tt_ov_pl>

duminică, 17 mai 2015

Plot Summary

Showing one plot summary

A young American violinist is betting with his European organizer that he will marry the tenth girl he meets the next day within 2 months. If he fails, he looses his Stradivari, if he wins he will get $30,000, but he falls for her roommate. To be near to her, he enrolls under a false name at the local conservatory of music. To get the $30,000 to get his violin back, he agrees to do a concert tour, starting at the local town, but he refuses to let the conservatory’s director conduct and wants one of his co-students, but the director won’t allow the orchestra to play under another conductor. Now the problem is to get an orchestra within a few days….

– Written by Stephan Eichenberg eichenbe@fak-cbg.tu-muenchen.de

Acest film prezintă mai multe asemănări interesante cu viața Părintelui Arsenie Boca.

Ce spun despre aceasta, însă, Sfinții Părinți?

‎ CANONUL 3‎ (Sinodul I ecumenic)

‎ A oprit desăvârșit marele sinod, nici episcopului, nici prezbiterului, nici diaconului, nici măcar ‎vreunuia din cei ce sunt din cler, a-i fi cu putință să aibă împreună locuitoare muiere; afară ‎numai decât maică, sau soră, sau mătușă, sau de singure fețele acele cu care ar putea scăpa de ‎tot prepusul.‎

‎ [Sinod 6, can. 5; Sinod 7, can. 22, 23; Ancira, can. 19; Cartagina, can. 45; Vasilie, can. 88]‎

‎ TÂLCUIRE

‎ Cei ierosiți (adică sfințiți), și clericii nu se cuvine a pricinui vreo pricină de presupus, și de ‎sminteală poporului, pentru aceasta și canonul acesta rânduiește, că, marele sinodul acesta, cel ‎întâi adică, desăvârșit a oprit, a nu avea stăpânire și voie, nici episcopul, nici prezbiterul, nici ‎diaconul, nici altcineva din clerici să aibă muiere străină în casa sa, și a locui împreună cu dânsa, ‎afară numai maică, sau soră, sau mătușă, sau singure fețele acelea care nu dau presupus.‎[6]

Note:

[1] ‎† ANTIMANDARE. V. a. e N. ass. Da Anti in ‎vece di Ante e Mandare. Ott. Com. Dant. Par. ‎‎479. (M.) Ma quale fosse la cagione di questa ‎predestinazione, cioè antimandare, è solo a Dio nota.‎

‎† ANTE MANDARE.‎

‎† ANTIMANDARE. V. a. și N. fund. De la Anti loc de ‎Ante și Spune. Octombrie Com. Dant. Alin. 479. (M.) ‎Dar ceea ce a fost cauza acestei predestinării, adică ‎antimandare, este cunoscut doar de Dumnezeu.‎ ‎

† A TRIMITE ÎNAINTE.‎

[Predestinare, n.n.]

<http://www.dizionario.org/d/gif/0/023/0231001-antimandare.gif>sâmbătă, 16 mai 2015.‎

Cu alte cuvinte antimandarele sunt predestinări sau credința eretică, pe care se bazează prevestirile mincinoase, care nu ține seama de pocăință, cununa libertății celor căzuți.

[2] ‎Aici Părintele Arsenie, gândind bisericește, arată că nu a fost opinia lui, ci a multora, inclusiv a celor de ‎la Sfânta Mănăstire Antim, care învățau din minunata lucrare a Rugului Aprins, ‎reînvierea lucrării lăuntrice a Filocaliei, pe care Părintele Arsenie Boca – de dragul ‎Maicii Zamfira și a propriei lucrări spectaculoase – a refuzat să o practice, deși ‎Părintele Profesor Dumitru Stăniloae și alții l-au îndemnat să o facă. Vezi și ‎informațiile valoroase din cartea Arhimandritului Paulin Lecca și a doamnei Lidia ‎Stăniloae.

[3] Nunta Zamfirei, de George Coșbuc, ultima strofă:

Şi-a zis: – „Cât mac e prin livezi,

Atâţia ani la miri urez!

Şi-un prinţ la anul! blând şi mic,

Să crească mare şi voinic, –

Iar noi să mai jucăm un pic

Şi la botez!

[4] <https://www.youtube.com/watch?v=w9AAI9iwvkM>, duminică, 17 mai 2015.

[5] Florin Duţu, „Şi cărţile, Ed. cit., pp. 229-235, 243.

[6] Sfântul Nicodim Aghioritul, †Neofit, Patriarh al Constantinopolului, †Neofit Scriban, et alii, Pidalion, cârma Bisericii Ortodoxe, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 22007, verificat după cel de la Sfânta Mănăstire Neamț, 1844, în fotocopie caractere chirilice, după exemplarul Părintelui Cleopa Ilie, p. 110.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s