Despre un studiu mai concis, fără repetiții nefolositoare

Răspuns la nedumeriri aflate aici:

Nepotriviri din „ORTODOXIE TRADIȚIONALISTĂ ȘI TEOLOGIE PATRISTICĂ”

I.    Despre un studiu mai concis, fără repetiții nefolositoare

Autorii au luat aminte la remarcile dumneavoastră în legătură cu repetițiile problemelor și citatelor, ca și la celelalte observații critice aduse (pe care le-au folosit tocmai pentru a nuanța problematica în punctele în care s-au generat tensiuni și neînțelegere).

***

Ca o urmare a contribuției dumneavoastră prin comentarii la adresa studiului pomenit mai jos au împărțit documentul-depozit (deja cunoscut, dar acum în varianta ultimă v. 11 îmbogățită), în funcție de tematică, în mai multe cărți, mai scurte, ferindu-se (pe cât s-a putut) de repetiții. Au lăsat doar revenirea unor citate necesare pentru lămurirea mai multor probleme diferite, tocmai pentru ajutorarea cititorului (ca să nu fie nevoit să le caute în paginile anterioare pentru a le verifica realitatea și a înțelege mai ușor concluzia ce se trage de pe urma lor).

Iată ce spuneau ei în legătură cu aceasta:

  1. + Grozăviile neasemănate de la Drăgănescu și viața Părintelui Arsenie Boca în lumina Sfinților Părinți

Cu mila lui Dumnezeu, am adunat aici o sinteză despre pictura de la Drăgănescu și autorul ei. Este o versiune nefinisată (beta) necesară pentru a afla adevărul în această problemă atât de controversată și frământată. Dacă ne va ajuta Domnul nostru Iisus Hristos, în timp, o să o corectăm.

Puteți să o descărcați de aici:

Grozaviile neasemanate de la Draganescu si viata Parintelui Arsenie Boca in lumina Sfintilor Parinti – v 11

Studiul s-a dorit un fel de depozit din care pot fi preluate informațiile tocmai de cei care nu au timp, dar totuși sunt preocupați de anumite aspecte. Aceștia uitându-se la cuprins și găsind problema căutată au avantajul să afle la fiecare capitol întreaga informație, nefiind obligați să caute și în alte capitole lucrurile referitoare la acel subiect, ci avându-le pe toate adunate într-un singur loc.

Desigur că subiectele sunt o sinteză dintr-o viață și învățături care se repetă, astfel că cel care vrea și are timp să citească întregul studiu se va simți în mod justificat fie pus sub presiunea unei insistențe persuasive, fie plictisit.

De aceea am venit în întîmpinarea celor din această ceată prin împărțirea problematicii fenomenului Prislop pe mai multe teme (sau cărți diferite), în care ne-am străduit să evităm repetițiile. Am adus în fiecare din aceste cărți câteva informații inedite și nuanțe unice, neștiind dacă în ele este acoperit chiar întreg studiul-depozit de mai sus și nici dacă în depozit se găsește chiar întreaga informație adunată în cărțile separate.

Iată aceste cărți mai scurte, fără repetiții, ce abordează temele mai căutate (însoțite de imagini lămuritoare):

Arsenie versus Arsenie

A-Z Arsenie si Zamfira, Parinte si Maica – o relatie demitizata

A-Z – Ars vs A (documentul de mai sus din care s-a scos fragmentul numit Arsenie versus Arsenie ce se poate descărca separat)


Canonul canonizarii si Parintele Arsenie Boca


Erezii din Cărarea Împărăției si Cuvinte Vii


Grozaviile neasemanate de la Draganescu si viata Parintelui Arsenie Boca in lumina Sfintilor Parinti – v 11

(Următoarele trei cărți sunt prescurtări din ce în ce mai mici ale cărții de mai sus, referitoare la pictura eretică, păgână și antihristică de la Drăgănescu, pentru a fi ușor de citit și înțeles)

Grozaviile neasemanate de la Draganescu, in lumina Sfintilor Parinti – pe scurt

Grozaviile neasemanate de la Draganescu – punctele esentiale

Grozaviile neasemanate de la Draganescu – doar imagini


Inselarea Parintelui Arsenie Boca si falsele lui minuni – in lumina Sfintilor Parinti


Invataturile schismatice si eretice ale Parintelui Arsenie Boca – in lumina Sfintilor Parinti


Nelamuriri ale Parintelui Mihai-Andrei Aldea legate de Parintele Arsenie Boca si… Ortodoxie

Ori Sfintii Parinti, ori „Sfantul Ardealului” – discutii


Parintele Profesor Dumitru Staniloae si Parintele Arsenie Boca – o relatie demitizata

Parintii il dezvaluie pe Parintele Arsenie Boca


(Următoarele trei studii sunt discuții secundare despre înșelarea contemporană în general, pornite de la Părintele Arsenie Boca)


Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica nedumeriri

Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica raspunsuri


Impartasanie nu deasa, nu rara, ci Personala

Ne cerem iertare dacă s-au strecurat greșeli de orice fel sau dacă v-am supărat cu ceva în această sinteză din Sfânta Tradiție despre înșelare. Cazul Părintelui Arsenie Boca este unul aparte. El furnizează un fir roșu de urmărit pentru a ne învăța cum să ne ferim de căderi în viața duhovnicească, deoarece acestea sunt foarte subtile și pot mima Mântuirea.

Dorința noastră nu a fost numai de a ne lămuri despre realitatea de la Prislop (deși apare ca un refren întrebarea dacă Părintele Arsenie Boca este sau nu model de sfințenie, totuși este o problemă secundară), ci cum să lucrăm pocăința… azi.

Vă recomandăm ca studii mai scurte, dar cuprinzătoare (pentru cititori curioși, dar grăbiți), următoarele:

Arsenie versus Arsenie

Canonul canonizării si Părintele Arsenie Boca

Erezii din Cărarea Împărăției si Cuvinte Vii

Grozaviile neasemanate de la Draganescu – punctele esentiale

Parintele Profesor Dumitru Staniloae si Parintele Arsenie Boca – o relatie demitizata

Parintii il dezvaluie pe Parintele Arsenie Boca

S-au adăugat în versiunea finală numită:

Grozaviile neasemanate de la Draganescu si viata Parintelui Arsenie Boca in lumina Sfintilor Parinti – v 11

(față de v. 10), mai multe capitole:

  • Înșelarea prin simțire în legătură cu falsele minuni ale Părintelui Arsenie Boca. Un tip de hipnoză specială, caracteristică Prislopului care induce simțiri umilicioase false (forțate, fără pocăință și schimbări radicale părut evlavioase dar teleghidate din afară, care duc la o centrare a vieții duhovnicești pe persoana Părintelui Arsenie Boca) și desființează osteneala și libertatea adevăratei pocăințe (centrate pe Domnul nostru Iisus Hristos);
  • Realismul socialist al picturii de la Drăgănescu;

Dar poate și altele pe care nu le mai țin bine minte.

S-au presărat și alte informații inedite apărute în ultimul timp, ca de exemplu că era favorit al lui Teohari Georgescu și Petru Groza (ei doreau ca să îl facă episcop), că își chinuia ucenicii ca să îi aducă slănină și brânză feliate la închisoare punându-le în pericol viața, că îndemna pe ucenici la ritualuri vrăjitorești (de exemplu să scrie o rugăciune către el fiind în viață, apoi să o ardă). Despre maica Zamfira: sfinția sa l-a dezgropat la trei zile după înmormântare fiindcă uitase să îi dezlege legăturile de la picioare (deci zvonul că nu ar fi lăsat el însuși să fie dezgropat este fals) ca nu cumva să îl împiedice să meargă la cer, sfinția sa a avut relații și trecere înaintea autorităților pe vremea comunismului ca să dea drumul din nou la funcționarea Mănăstirii de la Prislop, dar nu s-a folosit de aceste relații ca să se întoarcă prin pocăință împreună cu Părintele Arsenie Boca la viața călugărească, că sfinția sa este cea care a coordonat principalele direcții în canonizarea Părintelui Arsenie Boca sub ocrotirea stăpânirii politice continuatoare a celei comuniste, față de care a păstrat aceleași relații și trecere și poate altele, de care nu mai îmi aduc aminte.

Se dezbate de asemenea și paguba enormă pe care a adus-o Părintele Arsenie Boca Sfintei Biserici nu numai prin prefacerea ucenicilor sfinției sale în zombi violenți, nu numai prin devierea atenției de la pocăință la minuni, de la Sfinții Părinți la păreri personale, ci și prin scârba pe care a provocat-o multora cărora li s-a prezentat Ortodoxia a fi un fel de arsenism și au devenit astfel fie sectari, fie atei.

E înfricoșător lucru a vedea realitatea că, deși Părintele Arsenie Boca la arătare a adus pe mulți la Ortodoxie, de fapt nu i-a adus la adevărata Ortodoxie ci la cea mai cruntă rătăcire numită arsenism. Și mai mult: numărul celor care s-au îngrețoșat și îndepărtat de Sfânta Biserică din cauza Părintelui Arsenie Boca este mult mai mare decât cifra umflată artificial a așa zișilor convertiți prin Părintele Arsenie Boca. Pe măsura în care crește numărul de pelerini de la Prislop, în aceeași măsură se golesc bisericile de credincioși, iar cei care rămân își pierd din calitate, dacă nu se lămuresc în legătură cu fenomenul de înșelare.

Dar avem și o veste bună: Românii au început să se trezească și să se scârbească de arsenism și să scadă numărul pelerinilor de la Prislop. Nădăjduim să nu se mai confunde Ortodoxia cu arsenismul și Românii să iasă întăriți în trezvia întru pocăință prin lovitura cu capul de cazul celebru al unui înșelat.

Hristos este biruitorul nu Arsenie Boca sau orice alt duh amăgitor.

***

În privința așa ziselor „rătăciri/exagerări” (considerate de dumneavoastră ca atare) din studiu, sunt convins că autorii nu vor schimba ceva, deși v-au parcurs opiniile. Ideile dumneavoastră nu corespund cu adevărul revelat prin Sfinții Părinți și nu vor de dragul oamenilor să renunțe la Dumnezeu.

Fap 4:19 Iar Petru și Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.

Dumneavoastră nu ați adus vreun argument de la Sfinții Părinți, ci doar niște păreri personale culese de la unii teologi contemporani, palide și neconvingătoare în fața realității exprimate cu tărie smerită de Sfânta Predanie.

Ca o remarcă generală ar fi că din frică să nu încălcați Sfânta Tradiție prin a vă acorda părtășia la studiile altora vă împotriviți tocmai Ei prin propriile păreri.

Studiile contemporane nu pot fi primite la modul absolut, ci doar folosite în măsura în care adună cuvinte și înțelesuri de la Sfinții Părinți laolaltă, ușurându-ne studiul patristic. A le primi la modul absolut ar fi o mare eroare. Dar a le respinge total sau parțial doar pentru că nu concordă cu propriile păreri despre Sfinții Părinți culese de ici și acolo din alte studii [fără a cerceta cu luare aminte care este gândirea sobornicească a Sfinților Părinți (singura autoritate revelată, deci fără de greșeală)] este o altă eroare, la fel de gravă ca cea dintâi.

Vă împotriviți unor idei:

  1. uneori din necunoașterea Sfinților Părinți în legătură cu acele probleme;
  2. alteori din duh de bănuială, presupunând că autorii ar vrea să spună un ceva pe care ei, în realitate, nu l-au avut nici în gând, nici în intenție.

Ca exemple luate din comentariile dumneavoastră:

  • În primul caz avem de a face cu Icoana Pogorârii la Iad numită de dumneavoastră a Învierii și deasa Împărtășanie (criza pocăinței euharistice), despre care am tratat sau vom trata mai pe larg (dacă ne ajută bunul Dumnezeu) în răspunsurile la aceste subiect date pe blogul „Adevărul despre Părintele Arsenie Boca” nu fiindcă am dori creșterea vizualizărilor pe blogul nostru în detrimentul blogului dumneavoastră, ci datorită faptului că programul de comentat al „Ortodoxiei tradiționaliste” nu are ustensilele necesare (sau nu știm noi să le găsim) pentru a-i ajuta pe cititori să înțeleagă deplin cele scrise, lipsindu-i posibilitatea de a cita cu note la subsol sau de a pune imagini (nu știm cum ați reușit dumneavoastră să adăugați imagini, aveți probabil un editor mai special pentru comentarii sau ați folosit scrierea codată, dar nici dumneavoastră nu știți cum se pot face litere italice).
  • În al doilea caz apar niște împotriviri de idei datorită părerii dumneavoastră personale că autorii ar vrea să spună ceva, dar nu aveți răbdarea de a citi și nuanțarea lor referitoare la acel subiect (care dovedește că au vrut să spună altceva decât ceea ce ați bănuit). Ca exemplu avem citarea dumneavoastră a batjocoritorilor de la Times New Roman (fără a da și explicația noastră pentru care au fost citați de noi) și ideea dumneavoastră că noi i-am acuza pe toți preoții ce dezleagă la împărtășanie deasă că ar fi lipsiți de evlavie, lacși sau occidentofili (lucru pe care nicăieri nu l-am susținut, fiindcă avem o mare evlavie față de orice preot Ortodox, indiferent de starea și/sau pregătirea lui, considerându-l icoană vie a Domnului Hristos. Deși ne-am împotrivit după Sfinții Părinți cu toată tăria împotriva acestui obicei apusean, care înșeală azi pe mulți teologi contemporani, fiindcă este susținut cu citate desprinse și potrivnice contextul integral al Sfinților Părinți care abordează echilibrat această chestiune, cu nici un chip nu am dorit jignirea celor care din înșelare au căzut în această capcană a răstălmăcirii patristice. Lucru acesta este vizibil și în respectul pe care îl avem față de Părintele Arsenie Boca ca ieromonah Ortodox, deși nu suntem de acord cu învățăturile sfinției sale eretice pictate sau scrise și nici cu ideea că viața sfinției sale este vreun model de sfințenie. Respectul pe care îl reprezintă preoția, călugăria și chiar chipul lui Dumnezeu din sfinția sa nu este alterat în nici un fel de remarcarea, dezvăluirea și prezentarea neasemănării cu Hristos din viața și învățăturile preacuvioșiei sale).
  • și… altele.

Desigur că nu dorim să vă faceți părtașă la învățăturile altora care vi se par că ar contrazice Sfânta Tradiție după părerea personală a dumneavoastră, dar atenție, vrând să le combateți fără a le verifica, susțineți chiar dumneavoastră învățături și practici care contrazic Sfânta Tradiție din cauza sursei de documentare pe care vă bazați: studii contemporane despre Sfinții Părinți și nu Sfinții Părinți înșiși. Iar aceasta este cu mult mai grav decât a aproba părerile altora, fiindcă vă puneți propria minte în slujba unor păreri greșite (construind tot felul de argumente și emițând tot felul de sentințe, care ajung să acuze chiar pe Sfinții Părinți de occidentofilie cum e cazul cu Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul) doar fiindcă le-ați primit cândva ca fiind adevărate și v-ați format din ele o prejudecată (primul venit, primul crezut).

Cu drag am mai fi stat la discuții teologice, însă pentru a da răspunsuri după Sfânta Predanie este nevoie de mult timp (lucru vizibil și prin socoteala diferenței cronologice dintre răspunsurile după păreri ale dumneavoastră și ale altora și răspunsurile documentate patristic pe aceleași subiecte. Cât de ușor este a-ți descrie o părere sau să o argumentezi citând un singur studiu ce conține părerea unuia sau altuia – cu citate din Sfinții Părinți adunate de ei – dar cât de ostenitor este să studiezi tu însuți o problemă chiar la Sfinții Părinți și să aduni cuvintele lor dăruindu-le ca un buchet de flori înțelegător, cu frica de a nu mâhni pe oameni sau a nu vorbi cu nedreptate despre Dumnezeu).

Timp nu mai am. Mi se apropie moartea într-un mod galopant.

În plus Părintele meu duhovnic, mi-a spus următorul cuvânt, după ce a parcurs materialele deja publicate:

„Dacă cineva citind tot ce s-a scris din Sfinții Părinți despre Părintele Arsenie Boca și înșelarea lui nu se întoarce la pocăință și nu se lămurește, nici dacă ar veni însuși Domnul nostru Iisus Hristos să-i spună că Părintele Arsenie Boca este înșelat nu ar crede adevărul, ci ar zice că are o vedenie înșelătoare ce vrea să îl despartă de „Sfântul” lui. Așadar liniștește-te și ocupă-te acum de propria pocăință”

Duhovnicul meu este tocmai cel care m-a îndemnat mai demult să studiez această problemă (pentru lămurirea mea și a altora) despre fenomenul înșelării. L-am întrebat:

  • Dar, părinte, cum să mă ocup eu de un alt înșelat, când eu însumi sunt înșelat și păcătos? Nu este mai bine să îmi văd doar de păcatele mele și să mă pocăiesc? Cum aș putea eu să ajut pe alții să scape de înșelare?
  • Când cineva vede că o casă a luat foc, chiar dacă își dă seama că nu îl poate stinge, dar dacă totuși are o găleată cu apă se duce și o aruncă pe foc, rugând pe Dumnezeu să facă restul. Focul de la Prislop este un foc al iadului și dacă avem măcar un strop de cunoștință de la Sfinții Părinți ca o apă, chiar dacă este puțină în găleata sufletului nostru meschin, să mergem să o aruncăm peste acel foc și să-L rugăm pe Domnul Hristos să ne scape. Nimeni nu se va supăra că apa pe care o am aruncat-o era murdară de la mizeria din găleată. Apa tot stinge focul, fiindcă este învățătura curată a Sfinților Părinți cu condiția să nu o evaporăm prin propriile păreri.

Dacă cel care mi-a dat ascultarea să studiez și să scriu mi-a dat acum ascultarea să tac și să mă rog pentru păcatele mele (lăsând pe Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul și Biruitorul să facă restul în mintea oamenilor amăgiți) nu îmi rămâne decât să fac așa, rugându-L pe Dumnezeu să îmi ajute să și împlinesc ascultarea, mai ales că sfatul sfinției sale este după Sfânta Scriptură:

„Luc 16:27 Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, Luc 16:28 Căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Luc 16:29 Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Luc 16:30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Luc 16:31 Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți.

Mar 1:15 Și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.”

Așadar, îmi cer iertare că nu voi mai răspunde, chiar dacă unii ar interpreta că sunt de acord, convins sau pus în imposibilitatea de a mai da vreo replică la cele spuse de cei de aici. Nu contează părerea oamenilor (deci nici părerea mea), ce pot fi greșite, ci realitatea înțeleasă în Domnul prin harul Sfântului Duh și lămurită nouă de Sfinții Părinți. Pe ei să-i cercetăm, nu despre ei să discutăm sau (Doamne ferește!) despre ei să ne certăm.

Când povățuitori buni nu sunt, trebuie să ne predăm voii lui Dumnezeu întru smerenie și atunci Domnul ne va înțelepți prin harul Său, căci e cu neputință de spus în cuvânt cât de mult ne iubește Domnul și mintea nu poate înțelege aceasta; numai prin Duhul Sfânt e cunoscută iubirea lui Dumnezeu, de minte ea nu este cunoscută.

Unii discută în contradictoriu despre credință și discuțiile [controversele] lor sunt fără sfârșit, dar nu e nevoie să ne sfădim, ci numai să ne rugăm lui Dumnezeu și Maicii Domnului, și atunci Domnul ne va lumina fără discuții și îndată ne va lumina.

Mulți au studiat toate credințele [religiile], dar adevărata credință nu au cunoscut-o astfel, așa cum trebuie, dar celui ce se va ruga lui Dumnezeu cu smerenie să-l lumineze, Domnul îi va face cunoscut cât de mult îl iubește El pe om

Oamenii mândri cred că înțeleg totul cu mintea lor, dar Dumnezeu nu le dă aceasta.

Dar noi îl cunoaștem pe Domnul: El ni S-a arătat prin Duhul Sfânt, și sufletul îl cunoaște, și de atunci se bucură, se veselește și se odihnește, și în aceasta stă viața noastră sfântă.[1] (Sfântul Siluan ATHONITUL, Între iadul deznădejdii și ‎iadul smereniei, <https://ro.scribd.com/doc/124818895/Sfantul-Siluan-Athonitul-Intre-iadul-deznadejdii-si-iadul-smereniei>, luni, 4 aprilie 2016, p. 16.)

Îndemnul meu personal este ca noi toți să ne construim viața duhovnicească nu pe ce spun teologii contemporani (chiar și cei mai renumiți, oricât de duhovnicești ar părea), ci pe Sfânta Predanie modulată de sfaturile duhovnicului și cântărite după învățătura Sfinților Părinți și mai ales a Sfintelor Sinoade Ecumenice, singurele fără de greșeală, după cum ne învață Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov:

Despre vietuirea dupa sfat

Am dat candva, numele de „faramituri” vietii duhovnicesti pe care Dumnezeiasca Pronie a lasat-o vremii noastre. Ea se intemeiaza pe calauzirea in lucrarea mantuirii prin Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, cu sfaturile si cuvintele ziditoare împrumutate de la parintii si fratii vremurilor noastre. In sensul sau propriu, aceasta este ascultarea vechilor monahi sub un alt chip, potrivit neputintei noastre, care este cu precadere sufleteasca. Vechilor ascultatori, povatuitorii lor purtatori de Duh le vesteau neintarziat si de-a dreptul voia lui Dumnezeu: acum, monahii sunt siliti sa caute singuri in Scriptura voia lui Dumnezeu, si de aceea sunt supusi unor dese si prelungite nedumeriri si greseli. Pe atunci, sporirea era grabnica prin insasi firea lucrarii: acum ea este zabavnica, iarasi prin firea lucrarii. Aceasta a fost buna voire a Dumnezeului nostru in ceea ce ne priveste: datori suntem sa ne supunem ei si sa ne inchinam inaintea ei cu recunostinta.

Viata noastra monahala din vremea de acum, calauzita dupa Scriptura si dupa sfatul parintilor si fratilor, este consacrata de pilda incepatorului monahismului, Preacuviosul Antonie cel Mare. El nu a fost in ascultare la vreun staret, ci pe cand era incepator traia de sine si lua povata din Scriptura si de la feluriti parinti si frati: de la unul a invatat infranarea, de altul blandetea, rabdarea, smerenia; de la altul – luarea-aminte cu deadinsul la sine si linistirea, straduindu-se sa-si insuseasca virtutea fiecarui monah virtuos, aratand ascultare fata de toti – dupa putinta, smerindu-se inaintea tuturor si rugandu-se lui Dumnezeu neincetat. (Vietile Sfintilor, 17 ianuarie).

Poarta-te si tu, incepatorule, in acelasi chip ! Arata egumenului si restului conducerii manastiresti ascultare nefatarnica si nedornica sa placa oamenilor, ascultare straina de lingusire si rasfat, ascultare pentru Dumnezeu. Arata ascultare tuturor parintilor si fratilor in toate cererile lor care nu sunt potrivnice Legii lui Dumnezeu, tipicului si asezamintelor manastirii, precum si celor randuite de conducerea manastirii. Insa nu fii nicicum ascultator spre cele rele, de ti s-ar si intampla sa suferi oarecare necaz pentru faptul ca n-ai vrut sa placi oamenilor si pentru neclintirea ta.

Sfatuieste-te cu parintii si cu fratii virtuosi si priceputi, dar insuseste-ti sfaturile lor cu cea mai mare chibzuinta si bagare de seama. Nu te lasa atras de sfat din prima clipa cand începe sa lucreze asupra ta ! Din pricina impatimirii si orbirii tale, un sfat patimas si daunator poate sa-ti placa numai si numai din pricina nestiintei si lipsei tale de experienta sau pentru ca este pe placul vreunei patimi ascunse, necunoscute tie, care traieste in tine. Cu plans si intru suspinarea inimii roaga-l pe Dumnezeu sa nu-ti ingaduie a te abate de la Atotsfanta Lui voie spre a urma voia cazuta omeneasca, a ta sau a aproapelui tau, sfatuitorul tau. In ceea ce priveste gandurile tale, ca si gandurile aproapelui, sfaturile acestuia, sfatuieste-te cu Evanghelia. Slava desarta si parerea de sine iubesc a invata si a povatui pe altii.

Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu cugeta ca pot aduce aproapelui o rana de nevindecat printr-un sfat prostesc, care este primit de incepatorul neincercat cu o încredere iresponsabila, intru aprinderea trupului si a sangelui ! (Sfântul †Ignatie Briancianinov, Despre Înșelare, Ed. Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 11999, Ed. digitală APOLOGETICUM, 12005, pp. 11-12.)

Sigur că acum s-ar putea încinge o discuție fierbinte despre cum să ascultăm de duhovnici din bănuiala că aș îndemna pe cititori să fie neascultători de duhovnici sub pretextul că se conduc după Sfinții Părinți.

Nu doresc să fac aceasta, fiindcă ne învață Sfântul Cuvios Siluan Athonitul:

Cine vrea să se îndeletnicească cu rugăciunea fără o călăuză și își închipuie în mândria lui că poate să o învețe singur după cărți și nu se va duce la un „stareț” [„bătrân iscusit”], acela a căzut deja pe jumătate în înșelare. Dar pe cel smerit Domnul îl va ajuta și, chiar dacă nu găsește un povățuitor experimentat, dar va merge la duhovnicul lui, oricare ar fi el, Dumnezeu îl va ocroti pentru smerenia lui.[2] (Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și ‎iadul smereniei, <https://ro.scribd.com/doc/124818895/Sfantul-Siluan-Athonitul-Intre-iadul-deznadejdii-si-iadul-smereniei>, luni, 4 aprilie 2016, p. 22.)

Un duhovnic bun este și el smerit, astfel că primește cuvintele Sfinților Părinți discutându-le cu ucenicii lui și mergând împreună la Hristos cu bucurie, nedezlegând sau legând după interesul (personal nici al său, nici al ucenicilor) ci doar pentru mântuirea sufletului. Din acest punct de vedere trebuie să fie într-un duh și ucenicul și duhovnicul: smerenie, ascultare, Sfinții Părinți și… răbdare. Ortodoxia nu este o cursă de mașini spre un rai imaginar, ci o pătrundere pas cu pas, suferință cu suferință în realitatea firii și persoanei, care numai așa se poate preface în Împărăția Cerurilor. Aceasta necesită mult timp și îndeletnicire cu răbdarea ca omul să scape cu adevărat de cursele diavolului care deși mult felurite și sunt în tot felul numite au toate la un loc un singur nume „neștiința”.

Așa este Ortodoxia, nu susține sau cunoaște doar o latură a adevărului, ci pe Hristos Adevărul în întregimea Lui.

Nu am răgaz a mai face încă un studiu din Sfinții Părinți despre ascultare. Este la fel de personală ca și Sfânta Împărtășanie. Nu se poate da vreo rețetă și nu se poate încadra în vreo cazuistică.

Rămâne, așadar, cu mila lui Dumnezeu, să nu fac un studiu despre ascultare, ci chiar ascultare, ne mai continuând cu discuțiile pe internet.

Pentru aceasta voi fi obligat ca nici să nu mai intru a vedea alte comentarii, căci m-ar ispiti să le răspund, tocmai fiindcă îmi plac.

De aceea vă rog să nu considerați contradicțiile (sau despărțirea aceasta temporară) a fi vreun dispreț pentru cele scrise de dumneavoastră aici, ci tocmai o prețuire pentru dorința dumneavoastră de a pătrunde Adevărul în toate nuanțele și frumusețile Lui mai presus de lume, chiar dacă vă lipsește practica de a cerceta toate numai prin gândirea Sfinților Părinți și vă lăsați așa de ușor de fascinată de părerile altora (cu condiția să fie exprimate într-un stil rafinat de tip „intelectual” și să aibă renume de patrologi).

Vă doresc din toată inima o înțelegere și o viețuire după Sfinții Părinți, adică o pocăință frumoasă.

Să ne miluiască Dumnezeu să ajungem împreună în lumina cea neînserată a învierii, la masa cea înțelegătoare a înțelepciunii, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Cu drag, dr. Victor Ardeleanu.

PS

Iată răspunsurile la problemele ridicate de dumneavoastră vizavi de studiile despre Părintele Arsenie Boca:

Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica nedumeriri

Iată și răspunsurile noastre la nedumeririle de acolo, cuprinse toate într-un fișier:

Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica raspunsuri

dar și puse separat în pagini-răspuns la diferitele nedumeriri:

„Batjocuri și bârfe”

Despre un studiu mai concis, fără repetiții nefolositoare

Pogorârea la Iad

-ism

Împărtășanie nu deasă, nu rară, ci Personală

[1] Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, <https://ro.scribd.com/doc/124818895/Sfantul-Siluan-Athonitul-Intre-iadul-deznadejdii-si-iadul-smereniei>, luni, 4 aprilie 2016, p. 16.

[2] Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, <https://ro.scribd.com/doc/124818895/Sfantul-Siluan-Athonitul-Intre-iadul-deznadejdii-si-iadul-smereniei>, luni, 4 aprilie 2016, p. 22.

 

Anunțuri